Menu

Cum schimbam capcanele mentale?

0 Comment

Primul pas in acest proces de vindecare este sa ne recunoastem capcana mentala. Odata identificata, vom izbuti mai usor sa o infruntam si sa o schimbam. Cum recunoastem capcana mentala? Completand chestionarul capcanelor mentale si discutand cu un specialist care ne poate ajuta de asemenea sa le intelegem si sa le schimbam. Nu vom lucra asupra mai multor capcane in acelasi timp. Vom alege o capcana sau cel mult doua, pe care sa le lucram. Putem incepe cu acelea care ne afecteaza cel mai multe viata.

Pentru a intelege mai bine despre ce este vorba, vom prezenta pe scurt cazul unei tinere femei, in varsta de 35 ani, aflata intr-o relatie cu un barbat care nu vrea sa-si ia un angajament fata de ea, desi sunt intr-o relatie de multi ani. Relatia are perioade de intrerupere, perioade in care femeia se simte devastata. A inceput psihoterapia chiar intr-un asemenea moment. Ea spune ca a facut o obsesie pentru el si este dispusa sa faca orice pentru ca el sa se intoarca.

Astfel, primul pas a fost acela de a identifica prin mai multe metode, capcanele mentale; in cazul ei, capcana principala este cea a Abandonului. A trait intr-o familie unde, la varsta de 7 ani, tatal si-a parasit familia; chiar si mama avea probleme cu alcoolul, astfel ea s-a simtit abandonata de ambii parinti; de tata in sensul propriu, iar de mama prin faptul ca aceasta era alcoolica.

Urmatorul pas este sa ne simtim capcana. Una este sa intelegem la nivel rational ca am putea avea anumite capcane mentale provenite din copilarie, dar este cu totul altceva sa le simtim, sa ne amintim cum a fost cand eram copii si sa asociem acest sentiment cu problemele pe care le avem in prezent. Pentru aceasta trebuie sa ne reamintim copilaria sau cat mai multe detalii despre copilarie. Evenimentele din prezent nu fac decat sa ne reactiveze vechi rani emotionale. Este nevoie sa ne confruntam cu durerea, sa retraim emotiile legate de anumite evenimente dureroase care ne-au facut sa ne simtitm tradati, abandonati, umiliti, nedreptatiti, respinsi etc. Conectarea cu sinele din copilarie, cu copilul interior este necesara tocmai pentru ca vrem sa-l vindecam, sa-i oferim sprijin, consolare si indrumare si sa empatizam cu sentimentele lui. Explorarea imaginilor semnificative din perioada copilariei care provoaca emotii negative asociate unei capcane mentale se poate face, in cadrul procesului terapeutic, prin tehnica imageriei dirijate. Aceasta ajuta la stabilirea legaturii intre trecut si prezent.

Al treilea pas este acela de a construi un argument logic impotriva capcanei mentale, de a demonstra lipsa ei de validitate la nivel rational. Trebuie sa gasim motive care sustin lipsa ei de validitate. Atata timp cat credem ca este valida, nu o putem schimba. Cum facem asta? Scriem o lista cu toate dovezile pro si contra in privinta modului in care se manifesta de-a lungul vietii. De cele mai multe ori, dovezile arata ca nu suntem deloc plini de defecte, incompetenti sau ratati. Se poate intampla uneori ca dovezile sa arate validitatea capcanei. Atunci ne pune intrebarea: “Cum pot sa schimb acest lucru?”

Facem apoi un rezumat a argumentului impotriva capcanei si il trecem pe un cartonas.

In cazul clientei noastre, cartonasul ar putea fi astfel: ”Traiesc sentimentul de a fi ambandonata pentru ca am fost abandonata de ambii parinti; asta nu inseamna ca voi fi abandonata de toate persoanele apropiate, Desi am fost in situatii de abandon, aceasta s-a intamplat deorece am fost atrasa de persoane care nu-si puteau asuma un  angajament. Este bine pentru mine sa ma apropii de persoane care sunt capabile de sa se implice intr-o relatie. Desi am sentimentul ca sunt abandonata, de fapt ceea ce simt este activarea capcanei Abandonului. Ceva din ceea ce se intampla imi aminteste de ceva intamplat in copilarie si ma face sa simt exact emotia simtita atunci”.

Ce pasi facem in continuare in procesul nostru de vindecare? Este important sa ventilam tristetea si furia fata de cele intamplate. Aceasta o putem face in cadrul procesului terapeutic, unde scopul nu este doar acela de a ventila emotiile, ci si de a dobandi putere in confruntarea cu capcana metala, de a ne distanta de ea. De asemenea, vom scrie scrisori celor apropiati care ne-au ranit in copilarie. Desi ni se va parea foarte greu sa ne atacam parintii care, cu siguranta, nu au avut intentii rele, le vom spune in continuare cum ne-au facut sa ne simtim prin comportamentul lor. Nu este obligatoriu sa le trimitem scrisoarea; importanta este scrierea ei si exprimarea sentimentelor. Scopul nostru nu este acela de a ne schimba parintii, ci de a deveni noi persoane implinite si bine cu noi insine. Iertarea parintilor nu este obligatorie, insa s-a observat ca devine un proces natural, atunci cand procesul de vindecare inainteaza; realizam de asemenea si faptul ca parintii erau prinsi in propriile lor capcane si situatii dureroase de viata. Este nevoie sa percepem aspectele pozitive ale parintilor si sa le acceptam limitarile.

Urmeaza etapa comportamentala a procesului de vindecare; mai exact este vorba despre identificarea si schimbarea comportamentelor pe care le utilizam pentru a face fata situatiei atunci cand sunt activate capcanele mentale. Modificarea tiparului de comportament se refera nu doar la modul in care actionam in situatii specifice, ci si la tipul de situatii selectate: ce cariera alegem, care este cercul de prieteni, ce fel de parteneri ne alegem.

Continuand exemplul nostru, in etapa comportamentala a tratamentului, tanara a inceput prin a-si echilibra relatiile cu cei din jur; mai exact a inceput sa se concentreze pe relatiile cu prietenii cei mai apropiati, slabind relatiile cu cei care nu erau loiali. Ea a parcurs toti pasii procesului terapeutic, in decurs de mai mult de un an; relatia ei cu prietenul s-a imbunatatit, ii lasa acestuia mai mult spatiu si discuta mai mult cand apar situatii de nemultumire. Capacana abandonuluI se mai activeaza la unele evenimente majore din viata dar, cu o intensitate mai mica, iar crizele se termina mult mai rapid. Ea isi continua procesul de vindecare printr-o permanenta atentie asupra gandurilor, emotiilor si comportamentelor proprii.

Este important sa nu ne descurajam; capcanele se schimba, ele trebuie intelese, acceptate si diminuate. Este in puterea fiecaruia dintre noi; este nevoie de rabdare, sprijin, compasiune si de multa munca.

Vindecandu-ne ranile si schimbandu-ne atitudinea, ne putem vindeca viata, dobandind astfel o autentica  si profunda stare de bine.

Daca ai nevoie de un sprijin pentru a explora in ce fel ai putea avea o abordare mai echilibrata in viata ta, programeaza o sesiune la cabinetul psihologic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *